Spot 60 Banner

StageBlog

19. 01. 2023

Eminescu-n tot și-n toate, mai aproape decât am putea crede

Pe data de 15 ianuarie se sărbătorește atât Ziua Culturii Naționale, cât și ziua nașterii poetului Mihai Eminescu. Compania Liviu Rebreanu a Teatrului Național din Târgu-Mureș a petrecut momentul alături de Colegiul Național Pedagogic Mihai Eminescu. Pentru acesta din urmă, sărbătorirea Zilei Culturii Naționale a reprezentat și sărbătorirea a treizeci de ani de la primirea … Continue reading “Eminescu-n tot și-n toate, mai aproape decât am putea crede”

16. 12. 2022

Prima zi de după evenimentul SPOT 60

Nu există teatru fără public și fără oamenii din interiorul său, fie că e vorba despre artiști, fie despre tehnicieni sau despre cei care se ocupă de munca administrativă într-un astfel de spațiu. Aceste 11 zile au fost dedicate fiecăruia dintre cei care fac viața acestui teatru posibilă, zi de zi. În spiritul aniversar, ne adunăm forțele pentru a începe un nou an, în care ne dorim să oferim publicului tot ceea ce avem mai bun.

15. 12. 2022

Țara Zânelor este de fapt în teatru

Văzând Țara Zânelor am realizat că nu este nevoie de prea multe pentru a transmite un mesaj puternic. Povestea în sine poate fi suficientă. Prin acest spectacol poate fi înțeles mult mai bine întreg spațiul în care românii și maghiarii conviețuiesc de ani de zile. Istoria sa ar trebui să ne fie lecție. Suntem, mai presus de orice, oameni. În artă diferențele etnice nu mai contează. Putem face spectacole împreună, putem colabora, mergând către același scop. După cum spunea regizorul Attila Keresztes, „Țara Zânelor chiar există. Este aici, în teatru.”.

15. 12. 2022

Lumea festivalieră din Kasimir și Karoline

Spectacolul regizat de László Bocsárdi ne lansează într-o lume festivalieră, a degradării umane și relaționale. Te afli într-un univers care oglindește cotidianul, cosmetizându-l prin fundalul alb pe care personajele gravitează precum niște pete de culoare în mișcare.

13. 12. 2022

Pescărușul. O armonie cehoviană

Marele Cehov este tratat cu finețe. Nu avem în față o contemporaneizare forțată a sa, dar nici o cădere în varianta pur clasică, destul de greoaie pentru timpurile actuale. Avem de-a face cu o variantă foarte echilibrată de a monta acest text. Actorii își susțin partiturile cu lejeritate și siguranță. Unele dintre cele mai frumoase momente sunt acelea în care se află mai multe personaje în scenă (de exemplu, spectacolul lui Treplev sau începutul și finalul actului al patrulea). Se poate vede atunci foarte clar faptul că fiecare dintre actori își cunoaște personajul, dar este sigur pe sine și legat de raporturile cu celelalte personaje. Relațiile devin foarte clare, iar faptul că există în scenă mai multe planuri relaționale este adesea extrem de comic.

13. 12. 2022

Jocul ielelor. Sau cum ajunge spectatorul în mintea personajului

Este o senzație tare ciudată să vezi atât de mult film pe scena unui teatru. Sunt personaje cu care spectatorul face cunoștință prin intermediul scenelor filmate. Apoi, la un moment dat, personajul apare pe scenă, trece pe lângă tine și modifică atmosfera spațiului comun, redacția. Fiecare personaj pășește în redacție cu energia sa. Persoanele feminine sunt cele care distrug spațiul de fiecare dată. Asistăm la trei explozii, pe care le-am putea numi chiar „crize de nervi”, ale acestor femei captive în lumea bărbaților. Lupta masculină pentru putere și dreptate le face să se simtă neiubite și să reacționeze impulsiv și chiar destul de copilăresc.

12. 12. 2022

Reamintirea Năpastei, în regia lui Cristi Juncu

Caragiale este studiat în școli, fiind punct de referință pentru cultura națională. El a folosit în dramaturgia sa un limbaj specific, alegând să utilizeze mai multe tipuri de comic pentru a evidenția defecte umane, contextualizate în viața poporului român din timpurile lui. Caragiale este foarte actual. De cât timp va mai fi nevoie pentru a învăța ceva din satirele sale? Poate nu o vom face niciodată, oferindu-i autorului șansa unei valabilități universale, iar artiștilor provocarea de a-l reintrepreta.

11. 12. 2022

Contemporaneizarea lui Cehov. Villa Dolorosa

La fel ca la Cehov, personajele spun că vor, dar nu fac. Trăiesc într-o dorință permanentă, deprimați de faptul că aceasta nu se îndeplinește. Sunt cu toții nefericiți și nici nu-și dau voie să explodeze cu adevărat, să consume ceea ce simt. Singura care explodează adesea este Janine, care, și ea, vine dintr-o altă lume, una în care nu a fost obligată să se rețină. Andrei preia de la ea curajul exploziei, iar acest lucru îi creează la un moment dat un comportament animalic.

10. 12. 2022

Școala nevestelor. O lecție a râsului

Spectacolul este plin de umor. Acest lucru nu se datorează numai textului. Textul nu ar avea același succes fără actorii care îi potențează extrem de mult comicul. Uneori cuvintele sunt dublate de gesturile și acțiunile actorului, fapt care face publicul să râdă instant. Dublarea este una asumată, fiind astfel foarte firească.

10. 12. 2022

Eu când vreau să fluier, fluier. 24 de ani de la premieră

Textul s-a dovedit a fi necesar perioadei în care a fost scris și montat, având mare succes la public. În Eu când vreau să fluier, fluier era tratată o problemă umană care îi preocupa atunci pe oameni, ceea ce îi atrăgea către teatru. La fiecare reprezentație, sala era plină. Spectacolul a călătorit pe la diverse festivaluri de prin țară, având, de asemenea, mare succes și fiind adesea premiat.