În seara zilei de 12 decembrie, a opta zi a SPOT 60, ne-am deplasat puțin din spațiul Teatrului Național din Târgu-Mureș. Am ajuns la Teatrul Studio, lângă Universitatea de Arte din Târgu-Mureș. Acolo am putut vedea spectacolul Pescărușul, de A. P. Cehov, în regia lui Nicolae Cristache. Actorii sunt studenți la Masterat, Arta actorului, anul al II-lea și anul I.
În cele două ore de spectacol, spațiul de joc nu se modifică. Toată acțiunea textului are loc pe terasa de lângă lac. Scena pe care performează Nina la început este poziționată în centru, înconjurată de canapele și fotolii. În spate, fundalul este albăstrui-roșiatic. Faptul că spațiul se menține evidențiază trecerea timpului vizibilă în relațiile dintre personaje și în schimbările petrecute în comportamentul acestora. Văzând personajele în același loc de-a lungul celor patru acte, comparația între cum l-ai văzut în prima scenă și cum îl vezi în ultima se produce în mod inevitabil. Se revine de fiecare dată la această constantă, spațiul. Este ca și cum povestea și relațiile dintre personaje sunt ținute în viață de această terasă. Aici suferă, aici se bucură, aici se iubesc, aici se ceartă. Toată moșia gravitează în jurul unui spațiu simplu, care, prin această simplitate a sa, lasă locul necesar pentru încărcătura personajelor.
Marele Cehov este tratat cu finețe. Nu avem în față o contemporaneizare forțată a sa, dar nici o cădere în varianta pur clasică, destul de greoaie pentru timpurile actuale. Avem de-a face cu o variantă foarte echilibrată de a monta acest text. Actorii își susțin partiturile cu lejeritate și siguranță. Unele dintre cele mai frumoase momente sunt acelea în care se află mai multe personaje în scenă (de exemplu, spectacolul lui Treplev sau începutul și finalul actului al patrulea). Se poate vede atunci foarte clar faptul că fiecare dintre actori își cunoaște personajul, dar este sigur pe sine și legat de raporturile cu celelalte personaje. Relațiile devin foarte clare, iar faptul că există în scenă mai multe planuri relaționale este adesea extrem de comic. Fiecare acționează și reacționează în directă conexiune cu statutul său, cu secretele sale și cu dorințele sale. Faptul că fiecare personaj este bine conturat creează o unitate specifică spectacolului, iar unitatea aceasta este foarte potrivită pentru Cehov. Se oferă astfel vizibilitate comicului cehovian, fără a-l sublinia mai mult decât este cazul, riscând să devină ceva grobian.
Structura spectacolului este una circulară. Mașa este cea care închide și deschide povestea. Dansul este limbajul pe care-l folosește pentru a-și consuma suferința, o suferință care, de fapt, nu se consumă niciodată. Tocmai invers, suferința este cea care o consumă pe Mașa. Muzica din spectacol, cea pe care Mașa ne oferă și apoi ne ia accesul la universul spectacolului, este în contrast cu momentele comice ale personajelor. Oricât de mult poate că ai râs pe parcursul unui act, atunci când acesta se termină, intensitatea luminii coboară și muzica se pornește, te lovește absurditatea tristă a relațiilor care stau la baza lumii cehoviane. Muzica, potențată la început și la final de modul de a se mișca al Mașei, este în deplin acord cu acest caracter absurd. Spectacolul subliniază acest absurd cehovian exact cât trebuie, cu măsură, fapt care-l transformă într-un spectacol echilibrat. În montarea de la Teatrul Studio, toate caracteristicile poveștilor lui Cehov se îmbină perfect. Comicul, absurdul și tragicul, fiecare în cantitatea potrivită, creează o armonie care definește acest spectacol.
Cehov reprezintă o provocare pentru actor, în special atunci când acesta se află la început de drum. De multe ori, ideea de a juca Cehov sau de a monta Cehov entuziasmează și sperie, în același timp. Masteranzii la Arta actorului din cadrul UAT pe care i-am văzut ieri pe scenă ne-au arătat că au depășit frica de Cehov, dând entuziasmului mai multă putere. Spectacolul, atât ca viziune asupra lui Cehov, cât și ca joc actoricesc, este curat și echilibrat. Actorii ies în evidență, fapt care se datorează atât modului în care a fost gândit spectacolul, cât și reușitei actorilor de a se mula perfect pe acesta.
Pescărușul lui Cehov, în regia lui Nicolae Cristache, este un spectacol echilibrat, atât din punctul de vedere al formei, cât și, mai ales, din cel al conținutului. Distribuția sa este alcătuită din: Ilinca Petra Meșter (Arkadina), Sergiu Ștefanache (Treplev), Ciprian Mihăilă Leotescu (Sorin), Larisa Dobrin (Nina), Alex Stoicescu (Șamraev), Raluca Sarca/Mălina Bobeș (Polina/O fată în casă), Carina Andreea Ilie (Mașa), Claudiu Panaitescu (Trigorin), Daniel Suciu (Dorn), Narcis Blideran (Medvedenko) și Sebastian Pop (Iakov).
Studenții și Teatrul Studio vă așteaptă în continuare la spectacolele lor, iar Teatrul Național vă așteaptă și la ultimele trei spectacole din cadrul evenimentului SPOT 60.
Așa că, hai la teatru!
Sașa Pânzaru
