Unchiul Vania
Regia:
Sorin Militaru
14
  • A.P. Cehov: Unchiul Vania
  • Gen: dramă
  • Sala: Sala Mare
  • Premieră: 20 ianuarie 2024, 19:00
  • Tradus de: Raluca Rădulescu
  • Scenograf: Alina Herescu
  • Compozitor: Ovidiu Iloc
  • Video design: Trucza Samu
  • Asistent scenografie și costume: Aurel Asanache
  • Sufleur: Laura Moldovan
  • Regizor tehnic: Laurențiu Barnea

„Unchiul Vania” este una dintre piesele de teatru considerate reper pentru cunoscutul autor Anton Pavlovici Cehov.

Publicat inițial în 1898 și montat pentru prima dată zece ani mai târziu, la Teatrul de Artă din Moscova, textul dramaturgului rus ne prezintă povestea profesorului Aleksandr Vladimirovici Serebriakov și a familiei sale.
Profesorul, aflat acum la cea de-a doua căsnicie, o aduce pe mult mai tânăra sa soție, Elena Andreevna, la moșia pe care o deține. Aici locuiesc Ivan Petrovici Voinițki, unchiul Vanea, fratele primei soții a profesorului, care administrează domeniul, Sonia Aleksandrovna Serebriakov, fiica profesorului din prima căsătorie și Maria Vasilevna Voinițki, mama primei soții a profesorului.

Printre celelalte personaje din text se regăsește Mihail Lvovici Astrov, doctorul local, oaspete regulat al casei.
La moșia Serebriakov, aparent nu se întâmplă nimic, caracteristică a lumii cehoviene, dar, în același timp, în mințile și în sufletele personajelor se întâmplă atât de multe. Sonia este îndrăgostită extrem de puternic de Astrov, dar nu se consideră demnă de acesta. Astrov și Vania sunt îndrăgostiți de fermecătoarea Elena. Fiecare trăiește în lumea lui, prins în capcana plictiselii și a lipsei de încredere. Toate gândurile ascunse ies până la urmă la iveală, totuși, fără a modifica prea mult regulile unui astfel de univers.

Distribuție
Dosar de presă

Pesemne, Sorin Militaru a nutrit dorința de a face un spectacol despre plictiseală. Despre monotonie. Despre ratare. I-a reușit. Iar în această reușită un merit aparte îi revine muzicii de scenă creată de Ovidiu Iloc. E o muzică frumoasă, în ciuda monotoniei deliberate. O monotonie învăluitoare. Acaparatoare. Corurile sunt excelente. Ovidiu Iloc a lucrat fără cusur cu actorii. Și nu e vorba aici deloc despre coruri gratuite.