Steaua fără nume
Regia:
Erwin Șimșensohn
  • Mihail Sebastian: Steaua fără nume
  • Gen: spectacol pentru familie, dramaturgie românească
  • Sala: Sala Mare
  • Premieră: 27. martie 2015., 19:00
  • Durata: 2 ore 30 minute, cu 1 pauze.
  • Scenograf: Alina Herescu
  • Compozitor: Vlaicu Golcea
  • Versuri: Andreea Radu
  • Coregraf: Cristina Iușan
  • Light designer: Daniel Klinger
  • Regizor tehnic: Teodora Crăciun
  • Sufleur: Laura Moldovan

Nominalizat la Premiile UNITER 2014, la secţiunea debut, regizorul Erwin Şimşensohn va pune în scenă la Teatrul Naţional Târgu-Mureş una dintre cele mai cunoscute şi jucate piese româneşti: Steaua fără nume de Mihail Sebastian.

Comedie romantică, Steaua fără nume prezintă povestea de dragoste dintre Mona şi profesorul Miroiu, două personaje care se întâlnesc întâmplător într-o gară de provincie.

Distribuție
Prezențe în festivaluri
2018
Reuniunea Teatrelor Naționale Chișinău, Republica Moldova
2016
Festivalul Comediei Românești București, România
Dosar de presă

„Mihai Crăciun este un tânăr actor în plină ascensiune profesională, iar interpretarea profesorului Miroiu este un cert succes. Personajul creat de el rămâne cel clasic, dar poezia, duioșia, grația, tandrețea, vibrația, exuberanța. cu care își definește eroul – păstrându-l tot timpul în limitele firescului, respingând orice exagerare, orice îngroșare – îl așază printre cei mai notabili realizatori ai acestui frumos și ofertant rol. Celebrul moment în care Miroiu îi arată Monei bolta înstelată (…) este realizat de cei doi interpreți cu o deosebită încărcătură emoțională, ajutați din plin de regie și de superbul efect vizual creat de light-designerul Daniel Klinger, prin care întreaga sală este învăluită într-un fascinant cer cu nenumărate sclipiri stelare.”

„ (…) Și, ca de obicei, Erwin își alege distribuția perfectă. Sunt cu toții minunați pe scenă și publicul îi iubește și aplauzele sunt mai mult decât bine meritate. Foarte mișto Raluca Aprodu, într-un rol care-i oferă pretextul perfect pentru a fermeca publicul. Elegantă, sensibilă, ușor temătoare sub masca unei oarecare răceli… Un portret superb al Monei, conturat cu emoție și expresivitate, pe care am să-l țin minte mult timp de acum încolo. Și foarte mișto Mihai Crăciun. Și foarte mișto toată gașca. Foarte mișto energia pe care o imprimă oamenii ăștia – alături de cei care nu se văd, dar care sunt parte din magie alături de actori – spectacolului.

Repet, sunt spectacole a căror vrajă nu se spulberă la final, atunci când se aprind luminile în sală și coboară cortina. Iar Steaua fără nume e unul dintre ele. Povestea asta e one of a kind. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut mult. Și tare mi-aș dori să o revăd…”