În universul din „Motel periferic II“ personajele nu au deloc o viață ușoară: provin din medii la fel de periferice precum camera de motel în care își consumă dramele, se luptă cu o societate opresivă, bazată pe legea junglei și a pumnului, iar dependențele, compromisurile la limita dezumanizării și rezistența prin manipulare par a fi singurele șanse de a prinde ziua de mâine. Legea e o noțiune extrem de relativă chiar și pentru polițiști, iar pentru cei care se află la un pas de a-și pierde locuința, speranțele și demnitatea, e de-a dreptul un obstacol.
Incisiv, licențios și lipsit de menajamente, „Motel periferic II: Sfârșitul civilizației“ e un fel de artă a războiului într-o lume în care pacea nu s-a inventat și singurul Dumnezeu care mai dă câte un semn de viață e omnipotentul Ban care îi ocolește cu și mai multă îndârjire pe cei care își caută salvarea în acesta.

Motel periferic I: Distracții de adulți“ de George F. Walker, dramaturg canadian, reprezintă prima piesă dintr-o serie de șase care au un numitor comun: acțiunea se petrece într-o cameră obscură de motel.