Autorul piesei – fiind continuatorul mișcării Noua Dramă din Rusia și inițiatorul mișcării artistice Oxygen – experimentează un limbaj teatral bazat pe o estetică complet nouă: deși vorbește despre realitatea crudă care ne înconjoară, totuși reintroduce poezia în teatru.

Radu Afrim creează situații reale în care actorii își formulează dilemele proprii în starea ciudată de beție: Cine nu se teme de moarte? Ce înseamnă credința în Dumnezeu, fidelitatea umană și dragostea astăzi, când experiența de zi cu zi nu este o trăire a transcendenței, ci o aspirație după trăirea ei? Cum să trăiești fără minciună?

Ceea ce răspundem depinde evident de noi.