Montarea operelor dramatice ale, poate, celui mai cunoscut dramaturg rus, este o propunere de înaltă ţinută artistică şi, totodată, o provocare pentru orice trupă teatrală. Datorită caracterizărilor exacte şi profunde, lumea pieselor lui Cehov este captivantă, ceea ce nu este deloc întâmplător dacă ne gândim că autorul a fost medic de profesie. Piesele lui sunt jucate de regulă în registru tragic, deşi Cehov îşi defineşte textele drept comedii, deoarece la dezlegarea enigmei vieţii personajelor cheia este ironia.

Platonov este o piesă mai puţin cunoscută şi mai rar jucată. Acest lucru se explică, probabil, şi prin faptul că piesa a devenit cunoscută relativ târziu, în 1920, la şaisprezece ani după moartea autorului, cu ocazia desfiinţării unui seif bancar.

Problematica fundamentală a dramei constă în desluşirea modului în care, într-o lume caracterizată prin determinarea puternică a posibilităţilor existenţiale ale omenilor de condiţiile lor de viaţă, se poate exista, se pot păstra ambiţiile mai nobile, se poate înţelege ce este autentic şi ce este fals în om, în relaţiile interumane.

Platonov este tragicomedia ciudată a singurătăţii, unde protagonistul apare întro postură absurdă de anti-Don Juan. Fuge de femeile care îl urmăresc, dar prin aceste relaţii amoroase îşi trăieşte din plin trăsătura cea mai esenţială a traiului său: singurătatea.

În regia lui Harsányi Zsolt, Compania “Tompa Miklós” a Teatrului Naţional Târgu-Mureş încearcă să desluşească relaţiile specifice, complexe, ale textului cehovian şi să prezinte, cu mijloace teatrale contemporane – punând mare accent pe efectele acustice şi de lumină – povestea lui Platonov, ca o problemă valabilă şi în zilele noastre

Utilizarea traducerii lui Elbert János pe baza autorizării urmaşilor de drept a fost intermediată de agenţia Hofra Kft