Navigatorul
Regia:
Cristi Juncu
16
  • Conor McPherson: Navigatorul
  • Gen: comedie neagră
  • Sala: Sala Mare
  • Premieră: 16 octombrie 2018, 19:00
  • Durata: 2 ore 30 minute,cu 1 pauze
  • Scenograf, Video design: Cosmin Ardeleanu
  • Traducător: Bogdan Budeș
  • Coregraf: Attila Bordás
  • Regizor tehnic: Teodora Crăciun
  • Sufleur: Laura Moldovan

Navigatorul este o piesă scrisă de autorul dramatic Conor McPherson în anul 2006. Acțiunea este plasată în Baldoyle, o suburbie din Dublin, în Ajunul Crăciunului. Piesa îi are în centru pe James „Sharky” Harkin, un alcoolic care locuiește cu fratele său orb și în vârstă – Richard Harkin. Pe măsură ce încearcă să stea departe de băutură pe perioada sărbătorilor, Sharky trebuie să îi țină piept irascibilului Richard, dar și propriei conștiințe care îl băntuie. Piesa a fost nominalizată la Premiile Tony și Premiul Olivier pentru Cea Mai Bună Piesă.
Conor McPherson s-a născut la Dublin pe 6 august 1971. A studiat la University College Dublin și a devenit membru al UCD Dramsoc, societatea de dramaturgie a colegiului, unde a scris primele piese. A fondat compania teatrală Fly by Night, care a produs câteva dintre piesele sale. Este considerat unul dintre cei mai importanți dramaturgi contemporani europeni. Piesele lui McPherson s-au bucurat de critici pozitive și au avut succes pe plan internațional, mai ales pe West End și pe Broadway. A fost distins, printre altele, cu Premiul Laurence Olivier pentru cea mai bună piesă a anului în 1998 („Barajul”), Premiul Meyer Whitworth, Premiul Evening Standard.
Actorul Richard Balint a primit Premiul UNITER pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru rolul lui Mr. Lockhart.

Spectacolul conţine limbaj licenţios şi este recomandat persoanelor cu vârsta peste 16 ani.

Distribuție
Prezențe în festivaluri
2019
Festivalul Național de Teatru București, România
Festivalul de Teatru Nou Arad, România
Reuniunea Teatrelor Naționale Chișinău, Republica Moldova
Festivalul „Miturile Cetății” Constanța, România
Festivalul Internațional de Teatru Oradea, România
Dosar de presă

„Spectacolul „Navigatorul” de Conor McPherson, în regia lui Cristian Juncu, de la Teatrul Național Târgu Mureș, Compania „Liviu Rebreanu” vorbește despre dorința de a fi mai bun făcând pact cu diavolul. Într-un decor parcă rupt din poveștile cu Peter-Pan, un bătrânel fericit în nefericirea lui se trezește în dimineața zilei de ajun de Crăciun ca în orice altă dimineață: în întuneric. Într-o casă, aflată jumătate în pământ și jumătate înălțată spre cer, respiră două suflete prăfuite ce își pregătesc umilul loc pentru Sfânta zi de Crăciun. De multe ori, ca și de această dată, nu așteptarea nașterii lui Iisus este principalul subiect de sărbătoare, ci, venirea Moșului. Doar o lumină sfântă pusă la geam te mai poate apăra de rău. Sau, cel puțin, așa crezi tu.”

„Navigatorul” de Conor McPherson, regizor Cristian Juncu, Compania „Liviu Rebreanu”, Teatrul Național Târgu-Mureș. Regizorul e în relații mai vechi și foarte bune cu scriitorii irlandezi („Vestul Singuratic” de Martin McDonagh), prin urmare toată lumea se aștepta la ceva excepțional. Ce-a urmat, însă, a fost ireal. Practic, a fost, ceea ce se numește în muzica pop când o piesă ajunge direct pe locul întâi, un instant hit. Conceptul regizoral și scenografic, acel miros de teatru pur până la ultima scândură, inclusiv felul în care a dat volum montării, textul spumos și relevant, toate au creat caroseria în care actorii, evident, necunoscuți bucureștenilor, au născut acea interpretare care te lasă fără aer și îți umple creierul de serotonină. Senzațional. Trebuie să-i numim pe toți: Theo Marton, Nicu Mihoc, Dan Rădulescu, Costin Gavază, Richard Balint (monologul său, o realizare rară), Ale Ţifrea. Cel puțin pentru mine, cât am văzut (unele producții le văzusem înainte de festival), aceasta a fost revelația festivalului. (…)

„Și nu, n-am uitat că mai e și Richard Balint pe scenă. Doar că, oricât aș încerca eu să fiu obiectivă, nu-mi iese. Și astfel mă văd nevoită să-i dedic fascinantului Mr. Lockhart un paragraf întreg. Omul ăsta e unul dintre cei mai mișto actori pe care mi-a fost dat să-i văd. Unul dintre actorii care, dacă n-ar juca tocmai la Mureș și la Oradea, m-ar vedea în sală cam la fiecare spectacol… E pur și simplu genial! Omul ăsta nu joacă teatru. Omul ăsta e teatru. Domină scena. E impecabil, indiferent de registru. Are o energie aparte, are talent cu caru’, are forță. Ca să nu mai vorbim de expresivitate, de voce, de ținută, de felul în care stăpânește textul… Iar ce face aici, în Navigatorul, e… Cum să vă zic eu? E o lecție sublimă de actorie! E atât de seducător. Hipnotizant. Misterios. Strunește magistral comicul. Și vorbim aici de-un comic menit nu să distreze publicul, ci să sublinieze oximoronic tragismul și profunzimea textului. Îl privești pe Richard în pielea acestui Mr. Lockhart – în fața căruia ți-ai vinde sufletul in a heartbeat – și ai impresia că McPherson l-a avut cumva pe el în minte când a creionat figura mefistofeliană din povestea asta… ”

„Sutele de spectatori prezenți, luni seara, în sala mare a Teatrului Regina Marias-au ridicat în picioare și i-au ovaționat minute în șir pe protagoniștii spectacolului „Navigatorul” al Teatrului Național din Târgu-Mureș, în care actorul orădean Richard Balint joacă rolul Diavolului, care i-a adus, luna trecută, premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol secundar.”

„La categoria Cel mai bun actor în rol secundar, juriul a acordat premiul actorului Richard Balint, pentru rolul Mr. Lockhart din spectacolul “Navigatorul”, de Conor McPherson, regia Cristian Juncu, la Teatrul Național Târgu Mureș – compania “Liviu Rebreanu”. Actorul orădean a câştigat de asemenea şi votul publicului. (…)

Richard Balint a urcat pe scenă emoţionat, alături de fiul său. „Aş vrea să dedic acest premiu mamei mele care se uită acum la televizor şi e foarte emoţionată, ca şi mine de altfel. Te iubesc, micule. (moment în care i-a înmânat fiului său premiul). Nu am putut să nu îl iau cu mine. A spus că vrea să mă susţină, de fapt a vrut să scape de şcoală mâine. Vreau să îi mulţumesc soţiei mele, Victoria, pentru că mă suportă aşa cum sunt. Toată lumea spune despre ea că e o mamă singură cu doi copii. (…)”