Limba maternă. Mameloschn
Regia:
Olga Macrinici
14
  • Sasha Marianna Salzmann: Limba maternă. Mameloschn
  • Gen: dramaturgie contemporană
  • Sala: Sala Mică
  • Premieră: 19 noiembrie 2016, 19:30
  • Durata: 1 oră(e) 30 minute, fără pauză
  • Scenograf: Cristina Milea
  • Asistent scenografie și costume: Denisa Berceanu
  • Traducător: Mircea Sorin Rusu
  • Sufleur: Dana Arțuche
  • Regizor tehnic: Stelian Chițacu

Fabulamundi, proiect internațional de texte noi, revine cu un text puternic, al unei autoare europene de limbă germană – trei femei, trei generații, trei ambiții: bunică, mamă și fiică. Cum era viața unei femei evreice acum 50 de ani în RDG și cum este acum, într-o Germanie unită? Unde le este locul acestor femei și care este patria lor? Ce înseamnă libertatea, la nivel de comunitate și individ – cum ne afectează ea opțiunile și viața personală? Un spectacol fin, o problematică a zilelor noastre, un nou debut regizoral pe scena Naționalului.

Distribuție
Prezențe în festivaluri
2017
Gala Teatrelor Naționale Oravița, România
Dosar de presă

„Spectacolul nu se dovedeşte a fi un experiment pentru înţelegerea sau neînţelegerea femeii. Dimpotrivă, prezintă trei tipologii distincte fără însă a le generaliza. Iar titlul ne vorbeşte despre limba maternă. De ce? Auzind această expresie, gândul mi se duce imediat la mamă. Iar în acest spectacol două dintre cele trei personaje sunt mame. Mame care vor cu stăruinţă ca persoana lor să fie ceva suprem în ochii fiicelor. Numai că Rahel şi-a ales o altă cale, o altă limbă şi o altă persoană care să-i fie drept principiu în viaţă: s-a ales pe ea. Ea nu îşi vede identitatea prin prisma mamei sale. Ea are alt mameloschn. Undeva, departe.”

Limba maternă – Mameloschn de Sasha Marianna Salzmann marchează debutul regizoral al Olgăi Macrinici în Compania „Liviu Rebreanu“, într-un spectacol centrat pe text, curat, atent la ritmul și la fluctuațiile tensiunii mărturisirilor celor trei protagoniste ale piesei. Trei generații (bunică, mamă și fiică), trei epoci, trei strategii de supraviețuire a femeilor evreice, într-o Germanie scindată după război și reunificată. Între pactul pragmatic al bunicii cu regimul socialist din DDR și plecarea nepoatei în America toleranței sexuale, deriva mamei chestionează sentimentul abandonului trăit în familie și față de patrie. ”

Nu e rău deloc, pentru că e un spectacol care solicită, măcar în primă fază, spectatorii. Atmosfera devine apăsătoare și debusolantă, replicile macină, cu excepția câtorva elemente din decor nu ai unde să evadezi. Apoi, treptat, dacă intri în poveste, umorul face spectacolul din ce în ce mai ușor de suportat, la fel cum face și existența personajelor, apoi pe nesimțite reprezentația devine savuroasă, fără să-și piardă din încărcătură.