În anii ’60 s-a nascut cartea de bază a generaţiei noastre, cartea de poezii a lui Szilágyi Domokos, cu titlul: Aterizare forţată. Acolo am căutat şi am găsit răspunsuri aproape la orice. Acesta era Cartea, pe care o luam cu noi, oriunde am fi mers. Pentru cei mai mulţi dintre noi, întâlnirea cu poeziile poetului era posibilă doar după moartea acestuia, şi asta nu a făcut altceva, decât să întărească mitosul în jurul lui Szilágyi. Am petrecut nopţi întregi ascultând Oratoriul Liric a lui Illyés Kinga, şi am recitat părţi din asta – cine, ce a ştiut. După care, lumea s-a lărgit, apăreau poeţi de „un minut”, descoperiri de două dimensiuni, care l-au oprimat (şi) pe Szilágyi Domokos. Prin câteva fragmente, dorim sa ne reamintim de acest poet.

Serată de poezii în amintirea lui Illyés Kinga.