„Ivanov vorbește despre multe lucruri. Și vorbește pe tonuri atât de diferite… Și asta nu face decât să evidențieze și mai mult mesajul ascuns în spectacolul ăsta… Vorbește despre durerea sufletului obosit, aflat într-o continuă căutare a echilibrului. Despre familie. Despre puterea banului. Despre curaj și renunțare… Despre înșelăciunile amare ale sorții… Despre prietenie. Despre oameni. Despre iubire. Care uneori pur și simplu se dizolvă. Și care alteori apare în viața ta când te aștepți cel mai puțin… Iubirea aia care te mistuie. Care te face să renunți la orice – chiar și la propria persoană! – doar ca să știi că celălalt e bine… Să vrei să-i alungi gândurile negre, să-i veghezi somnul și să-i fii aproape… Și se îmbină cu atâta ușurință drama și tușele comice în firul poveștii… Și nu o dată te provoacă fățiș la câte-o clipă de introspecție…”