Și totuși, nu diferă felul în care iubim? Putem să mai fim la fel de puri în dragostea oferită după ce am suferit prima decepție? Sau suntem destinați să trăim, pe termen lung, o “singurătate în doi”? Și ce facem cu greșelile comise și cu regretele care ne macină? Le vocalizăm sau le aruncăm în fântână, consolându-ne cu faptul că o inundație care le-ar putea aduce la suprafață are șanse minime de existență? Dar și când se ajunge la o astfel de catastrofă… Ai milă, Doamne! Fiindcă trecutul ne urmărește, iar noi nu suntem mai rapizi.

Întoarcerea e ceva de genul S-a întâmplat într-o noapte, fără a avea neapărat vreo legătură cu celebrul film al lui Frank Capra. Amintește până la un punct de Serata neprevăzută a lui Harold Pinter. Însă, cel mai evident, genul său proxim este reprezentat de două piese ale lui Edward Albee. Cui îi e frică de Virginia Woolf (și nu doar fiindcă unul dintre personaje, avocatul Mihai, bea o cantitate apreciabilă de whiskey) și Echilibru fragil. Piesă care s-a jucat la noi și sub titlu Echilibru instabil.