„Cele şapte personaje (şase femei şi o căţea) sunt preluate de către o singură actriţă care se transformă pe ea însăşi (inclusiv fizic, de la postură până la felurile diferite în care îi sclipesc ochii), la turaţie maximă şi cu ardere completă, însă atent dozată şi bine controlată. Elena Purea, căci despre ea este vorba, a avut dintotdeauna datele care o recomandau pentru un astfel de tur de forţă, ele fiind vizibile mai ales în spectacolele montate în trecut la Teatrul Ariel. (…)

Ceea ce autorul dramatic face prin acest spectacol este să aducă în prim plan actorul pe post de creator, bazându-se foarte mult pe puterea cuvântului şi pe capacitatea sa de modelare de atitudini prin ceea ce el defineşte şi transmite, completând tabloul scenic cu dansatori care funcţionează ca liant şi, în acelaşi timp, comentatori, prin mişcare sau cuvânt, la rândul lor, ai acţiunii scenice.”