„Spectacolul musteşte de umor negru, iar această calitate intrinsecă se reflectă şi la nivel vizual, costumele şi machiajul personajelor fiind în ton cu estetica macabră a acţiunii. Scena nunţii este semnificativă prin picturalitatea şi dinamica ei atent coregrafiată, în care personajele, aşezate la masă ca piese ale unui mecanism straniu, funcţionează organic şi compact, conturând personalităţi distincte, nuanţe comice, ipostaze burleşti şi parodiind, prin caricatură şi efecte groteşti, nunţile tradiţional-contemporane româneşti, ce devin frecvent pretexte pentru exhibări ridicole ale instinctelor primare, ale reflexelor de a bea şi a mânca pervertite şi conduse previzibil spre un final cu urlete, cafteli şi îmbrânceli, în care cei aşezaţi la mese ajung, irevocabil, sub ele.”