Femei în pragul unei crize de nervi
Regia:
Răzvan Mazilu
14
  • Jeffrey Lane: Femei în pragul unei crize de nervi
  • Gen: musical
  • Sala: Sala Mare
  • Premieră: 5 octombrie 2016, 19:00
  • Durata: 2 ore 30 minute,cu 1 pauze
  • Regizor-coregraf: Răzvan Mazilu
  • Scenograf: Iuliana Vâlsan
  • Aranjamente muzicale și corepetiție: Zeno Apostolache Kiss
  • Light design: Alin Popa
  • Asistent coregrafie:
  • Asistent regie: Laurențiu Blaga
  • Asistent scenografie și costume: Claudia Vlăsceanu
  • Regizor tehnic: Stelian Chițacu

după un film de Pedro Almodóvar

După ce Pepa este părăsită fără nici o explicație de către iubitul ei Ivan, aceasta pornește într-o călătorie stranie în căutarea unor răspunsuri. Pe parcurs, ea întâlnește o varietate de personaje excentrice, printre acestea numărându-se și fiul lui Ivan dintr-o relație anterioară, logodnica lui Marissa și un terorist care o ținea pe prietena ei Candela ca și ostatic. Pepa, ușor dezechilibrată emoțional, ajunge în situația disperată în care simte că viața ei și a tuturor acelora care îi erau în preajmă a luat-o complet razna.

***

Orchestra live: Zeno Apostolache Kiss, István Makkai, László Ambrus, János Dávid, Csaba Fehér, Avar Gombocz, Attila Zonda

Distribuție
Dosar de presă

Cu o distribuţie diversă, cu actori consacraţi şi debutanţi, unii aflaţi pentru prima oară în situaţia de a-şi dovedi calităţile de actor-total de musical, spectacolul cucereşte pe merit un public ce ar putea fi bănuit de patriotism local, dar nu de lipsă de experienţă. Discreţia regizorului, decizia de a păstra coregrafia în doze minime pentru a dezvolta interpretarea muzicală şi jocul actoricesc devin reţetă pentru un musical reuşit. Cele cinci gelozii, ca toate patimile umane ce stârnesc poveşti ale scenei, înveşmântate în muzică şi colorate de efortul unor actori înzestraţi, mai adaugă încă o frumoasă amintire teatrală de la Târgu-Mureş.

Drumul lui Răzvan Mazilu a fost, într-o considerabilă măsură, netezit de câteva antecedente majore ale trupei. E vorba despre spectacolele cu Carmina Burana şi Anotimpurile, în care maestrul Gigi Căciuleanu a adus componenţii unei trupe de teatru de proză la condiţia de dans-actori. E vorba deopotrivă despre spectacolul cu Don Quijote, montat în acelaşi Teatru acum vreo trei ani de Mihai Măniuţiu.

Dincolo de toate acestea, trebuie spus că munca la care s-a înhămat Răzvan Mazilu a fost enormă. Fie şi numai pentru că actori, unii dintre ei de top, din componenţa trupei, au fost pentru prima oară puşi în situaţia inedită de a dansa şi a cânta live, cu orchestra pe scenă, aşa cum cer expres regulile atât de ferme în baza cărora se obţin, nu chiar foarte uşor şi pe bani deloc puţini, drepturile de reprezentare. Mă grăbesc încă de acum să subliniez performanţa ieşită din comun la care ajunge Elena Purea, excepţionala interpretă a eroinei, Pepa.