Cu o distribuţie diversă, cu actori consacraţi şi debutanţi, unii aflaţi pentru prima oară în situaţia de a-şi dovedi calităţile de actor-total de musical, spectacolul cucereşte pe merit un public ce ar putea fi bănuit de patriotism local, dar nu de lipsă de experienţă. Discreţia regizorului, decizia de a păstra coregrafia în doze minime pentru a dezvolta interpretarea muzicală şi jocul actoricesc devin reţetă pentru un musical reuşit. Cele cinci gelozii, ca toate patimile umane ce stârnesc poveşti ale scenei, înveşmântate în muzică şi colorate de efortul unor actori înzestraţi, mai adaugă încă o frumoasă amintire teatrală de la Târgu-Mureş.

Drumul lui Răzvan Mazilu a fost, într-o considerabilă măsură, netezit de câteva antecedente majore ale trupei. E vorba despre spectacolele cu Carmina Burana şi Anotimpurile, în care maestrul Gigi Căciuleanu a adus componenţii unei trupe de teatru de proză la condiţia de dans-actori. E vorba deopotrivă despre spectacolul cu Don Quijote, montat în acelaşi Teatru acum vreo trei ani de Mihai Măniuţiu.

Dincolo de toate acestea, trebuie spus că munca la care s-a înhămat Răzvan Mazilu a fost enormă. Fie şi numai pentru că actori, unii dintre ei de top, din componenţa trupei, au fost pentru prima oară puşi în situaţia inedită de a dansa şi a cânta live, cu orchestra pe scenă, aşa cum cer expres regulile atât de ferme în baza cărora se obţin, nu chiar foarte uşor şi pe bani deloc puţini, drepturile de reprezentare. Mă grăbesc încă de acum să subliniez performanţa ieşită din comun la care ajunge Elena Purea, excepţionala interpretă a eroinei, Pepa.