Nu cunoaștem calea de scăpare. Poate nu vrem să o vedem. E mai bine așa, mai comod. De aceea, cumcrize1 reiese și din spectacol, oamenii se refugiază în complexe, acuzări, insinuări, în mici iluzii care le doboară și mai puternic încrederea în sine. Iar aici, criza ajunge la apogeu. Aşadar, spectacolul Crize nu prezintă soluții sau rezolvări idilice asemenea unei povești fantastice, ci întrerupe scenele în suspans, de unde spectatorul are prilejul să continue povestea după voința și imaginația sa.