În lupta acerbă pentru putere unii nu se sfiesc să recurgă chiar şi la cele mai imorale instrumente – oricât de neînsemnată ar fi puterea câştigată astfel şi oricât de serioase consecinţele de pe urmă. Aflându-se în pragul alegerilor pentru primăria localităţii, edilul unui sat montan se agaţă de funcţie până la ultima-i suflare. Cheamă în localitate un poliţist orăşean cu scopul de a demasca afacerile ilegale ale adversarului său.

Corupţie şi naţionalism – două teme răspândite, tratate drept tabuuri într-o societate tradiţionalistă maghiară. Chiori de mină vorbeşte despre aceste subiecte nu din simplul motiv că ele sunt tabuuri, ci pentru faptul că ele există, contaminează şi pot căpăta dimensiuni alarmante. În subsolul acestor acţiuni se ascund răni netratate, porniri necontrolate, care – în cazul în care este chiar posibil – presupun o vindecare ce durează în timp.

Locul acţiunii este deja cunoscut din prima piesă a autorului, Flori de mină. Un sat fără nume în care lipsa de speranţă şi alienarea sunt mai sufocante decât au fost vreodată. Poate tocmai de aceea, singura soluţie posibilă pentru anihilarea acestori stări pare a fi acapararea puterii. Doar că lupta pentru putere presupune întotdeauna şi sacrificii. Deseori sacrificii mult prea mari.