Piesa lui Ferenc Molnár publicată şi prezentată pe scenă în 1924 este o parafrază a poveştii Cenuşăresei din Budapesta şi – evident – în stilul ironic dar şi sfâşietor caracteristic lui Molnár.

Irma este o fată provenind de la ţară, servitoare într-o pensiune din Budapesta care găzduieşte în permanenţă bărbaţi, fiind mustrată tot timpul de patroana de vârstă matură. Singurele momentele de fericire sunt când – rar – are ocazia să se ducă la spectacol la galeria „Naţionalului”. Şi nu numai, ea fiind îndrăgostită tocmai de unul dintre amanţii mătuşii sale, unul dintre chiriaşi, tâmplarul permanent bosumflat, Sipos de 50 de ani.
„Pe parcursul celor trei acte ni se dezvăluie întâlnirea aparte a dorinţei şi a realităţii, o poveste despre inima servitoarei cu pantofiorul de cristal. Este în acelaşi timp o comedie, dar şi o tragedie a visurilor, dar mai ales este vorba despre frumuseţea mântuitoare a visurilor” – descrie Mihály Földi povestea în revista Nyugat [Occidentul] cu ocazia primei premiere.

János Mohácsi a debutat ca regizor în 1984 la Teatrul din Kaposvár [Ungaria] cunoscut ca un atelier teatral inovator pe vremuri.
Montările lui sunt caracterizate prin abordarea textului scenic într-un fel radical şi aparte, „fiecare piesă ne este prezentată de către acesta, cum ar face un József Katona, un Shakespeare, un Goldoni, un Schiller din zilele noastre.” (Gabriella Kiss). De multe ori este nu numai regizor ci, împreună cu fratele său, dramaturgul István Mohácsi, şi autor al spectacolelor sale.