Textul piesei lui Romulus Guga este caracterizat prin simbolism, viziuni, alegorice, alternanţe de scene şi tablouri. Povestea Amurgului burghez începe cu o “înscenare”, în sensul propriu al termenului, mai exact, înscenarea sinuciderii lui Filip, convins de Augusta, soţia lui, să se spânzure.
Pentru Augusta şi pentru poliţistul Carol, (amantul şi complicele ei), moartea lui Filip înseamnă o mică afacere. Sinuciderea lui Filip va fi însă împiedicată de Ignaţiu, un personaj misterios şi omnipotent acesta cumpărându-l, la propriu, pe Filip, mai exact, moartea acestuia. Pentru aceasta, se pune în scenă un mic spectacol, în cursul căruia fostul viitor sinucigaş va fi sanctificat şi apoi înmormântat cu pompă din raţiuni publicitare. Rămas în viaţă (locul său fiind luat de un cadavru), Filip ajunge un obscur anonim într-o trupă de cerşetori.
Lucrurile devin complicate la apariţia unui sinistru şi ridicol. Filip se revoltă împotriva manipulării împreună cu gazetarul Georges iar Augusta se solidarizează cu ei. Filip este ucis în finalul piesei devenind un martir al libertăţii şi un simbol.