„Consider că sunt făcut pentru teatru și că mi-am găsit drumul în viață”

Andrei Vornicu: Eşti proaspăt absolvent al Universităţii de Arte din Târgu-Mureş, specializarea Arta spectacolului – Actorie, şi deja debutezi la Sala Mare a Teatrului Naţional Târgu-Mureş într-un spectacol marca Radu Afrim. Cum percepi această experienţă? E ceva la care visai?

Alex Stoicescu: Încă de când am intrat la facultate visam să ajung să joc pe scena Teatrului Național. Pot să spun că aproape de fiecare dată când treceam pe lângă clădirea Teatrului sau veneam să văd un spectacol îmi repetam în gând că voi ajunge să joc într-o zi aici. Am muncit zilnic și iată-mă astăzi repetând la primul meu spectacol în regia notoriului Radu Afrim.

A.V.: Ce ai descoperit la tine, ca actor, în cadrul repetițiilor pentru spectacolul „Ierbar“?

A.S.: Lucrând la spectacolul „Ierbar“ am descoperit despre mine, ca actor, cât de ușor mă pot adapta condițiilor de lucru, echipei și tipului de spectacol. Am mai descoperit faptul că sunt un actor foarte ludic și că îmi place extrem de mult universul pe care îl propune Radu Afrim, întrucât e un univers care invită la joacă, la explorare, la introspecție, dar și la catharsis, lucruri pe care eu le caut într-un spectacol atât ca actor, cât și ca spectator.

A.V.: Care este prototipul actorului pentru tine? Cum se prezintă acesta, care e personalitatea lui artistică?

A.S.: Meseria pe care mi-am ales-o este un permanent drum în căutarea sinelui și în învățarea de a-l exprima artistic pe scândură, iar când această căutare încetează, acela este punctul în care cariera de actor trebuie încheiată. Cred că această căutare permanentă este o primă calitate necesară prototipului meu de actor. Dincolo de căutare, consider că un actor trebuie să fie carismatic, ludic, disciplinat și cameleonic.

„Consider că sunt făcut pentru teatru și că mi-am găsit drumul în viață“

A.V.: Ai putea trăi fără teatru?

A.S.: Îmi amintesc și acum primii pași pe care i-am făcut înspre teatru. Erau pași inconștienți, nevinovați, care mă purtau înspre ceva necunoscut, dar teribil de atractiv. Mi-am spus acum cinci ani că vreau să fac teatru, iar acest lucru nu doar că nu s-a schimbat, ci a căpătat o amploare de neoprit. Vreau, îmi doresc și am nevoie să fac teatru. Acest lucru mă împlinește, mă dezvoltă și simt că doar așa mă pot exprima cu adevărat. Simt o sete cumplită de viață pe scenă și de contactul magic între mine și publicul aflat în sala de spectacol. Dacă aș putea trăi fără teatru? Asta e o întrebare care îmi revine periodic în minte și de fiecare dată răspunsul e același: nu, nu aș putea trăi fără teatru. M-am îndrăgostit ireversibil de această profesie, artă, stil de viață sau cum doriți s-o numiți. Consider că sunt făcut pentru teatru și că mi-am găsit drumul în viață.

A.V.: Din ce fel de experienţe artistice ai avut cel mai mult de învăţat, din cele „pozitive“ sau din cele „negative“?

A.S.: Nu aș putea spune că am avut parte de multe experiențe artistice negative până acum. Într-adevăr, am jucat în spectacole care poate lăsau de dorit la anumite capitole, dar eu mi-am îndeplinit întotdeauna datoria de actor la capacitatea mea maximă. Probabil că eu învăț cel mai bine din experiențele pozitive întrucât acestea mă împlinesc și mă impulsionează să creez mai mult, dar un eșec va fi mereu pentru mine o lecție de învățat.

A.V.: Ce îţi doreşti în următoarea perioadă pe plan profesional?

A.S.: Îmi doresc să am parte de cât mai multe spectacole la care să lucrez. Sunt foarte încântat de această colaborare cu Teatrul Național Târgu-Mureș și sper la cât mai multe colaborări și de ce nu, poate chiar la un post. Simt nevoia de a mă dezvolta alături de o trupă de teatru și de a lucra cu cât mai mulți regizori de calitate.

foto Radu Afrim