Repertoriul Teatrului Național Târgu-Mureș – Compania „Liviu Rebreanu“ se va îmbogăți în stagiunea 62 cu cinci premiere care vor continua direcția pe care am consolidat-o până în prezent: viziuni regizorale proaspete și novatoare, texte variate, atât clasice, cât și contemporane, pentru o paletă largă de spectatori, realizări artistice excepționale și, bineînțeles, interpretări actoricești de top.

Cele cinci producții vor fi: Neliniște de Ivan Vîrîpaev, regia Theodor-Cristian Popescu (Sala Mică), Unchiul Vanea de A.P. Cehov, regia Sorin Militaru (Sala Mare), Rața sălbatică de Henrik Ibsen, regia Bobi Pricop (Sala Mare), Patrioții de Peter Morgan, regia Vlad Massaci (Sala Mare) și Aniversare de Harold Pinter, regia Cristi Juncu (Sala Mare).

Despre textele care vor fi montate:

Unchiul Vanea de A.P. Cehov

„Unchiul Vanea” este una dintre piesele de teatru considerate reper pentru cunoscutul autor Anton Pavlovici Cehov.

Publicat inițial în 1898 și montat pentru prima dată zece ani mai târziu, la Teatrul de Artă din Moscova, textul dramaturgului rus ne prezintă povestea profesorului Aleksandr Vladimirovici Serebriakov și a familiei sale.

Profesorul, aflat acum la cea de-a doua căsnicie, o aduce pe mult mai tânăra sa soție, Elena Andreevna, la moșia pe care o deține.

Aici locuiesc Ivan Petrovici Voinițki, unchiul Vanea, fratele primei soții a profesorului, care administrează domeniul, Sonia Aleksandrovna Serebriakov, fiica profesorului din prima căsătorie și Maria Vasilevna Voinițki, mama primei soții a profesorului.

Printre celelalte personaje din text se regăsește Mihail Lvovici Astrov, doctorul local, oaspete regulat al casei.
La moșia Serebriakov, aparent nu se întâmplă nimic, caracteristică a lumii cehoviene, dar, în același timp, în mințile și în sufletele personajelor se întâmplă atât de multe. Sonia este îndrăgostită extrem de puternic de Astrov, dar nu se consideră demnă de acesta. Astrov și Vanea sunt îndrăgostiți de fermecătoarea Elena. Fiecare trăiește în lumea lui, prins în capcana plictiselii și a lipsei de încredere. Toate gândurile ascunse ies până la urmă la iveală, totuși, fără a modifica prea mult regulile unui astfel de univers.

Rața sălbatică de Henrik Ibsen

„Rața sălbatică” a fost scrisă de dramaturgul norvegian Henrik Ibsen în 1884. Este una dintre piesele de teatru care stau la baza dramaturgiei moderne, tratând câteva teme de natură psihologică, controversate pentru perioada în care a fost scrisă și care mai prezintă mare interes și în prezent.
Gregers Werle, personaj aflat mai mereu în căutarea adevărului absolut, se întoarce în orașul său natal, unde se trezește implicat într-o lume plină de secrete.

Aflăm că trecutul familiei celui revenit acasă, Werle, se îmbină cu cel al familiei Ekdal, secretele fiind puntea de legătură.

Hjalmar Ekdal este căsătorit cu Gina, alături de care are o fetiță, Hedwig. Hedwig are o problemă de sănătate și riscă să-și piardă vederea. Prin intermediul lui Gregers se descoperă că tatăl adevărat al lui Hedwig nu este Hjalmar, ci industriașul Werle. Gina se aflase în serviciul acestuia înainte de a se căsători cu Hjalmar. Căminul liniștit care se construise este distrus pe loc odată cu aflarea acestui adevăr. Hjalmar își schimbă complet atitudinea față de copila pe care a crescut-o, fapt care o pune pe aceasta la grele încercări. Rața sălbatică rănită, ținută în podul casei Ekdal, captivă, este reprezentativă pentru universul creat de Ibsen în acest text.

„Dacă scoți minciuna din viața oamenilor obișnuiți, le îndepărtezi fericirea în același timp.”

Aniversare de Harold Pinter

O aniversare, prin definiție, e un prilej de bucurie și de apreciere. În viziunea dramaturgului britanic Harold Pinter, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, aniversarea căsătoriei cuplului Lambert și Julie, însoțiți de Matt și Prue, devine o demonstrație a absurdului conjugal și, în cele din urmă, a falimentului comunicării interumane. Evenimentele sunt perfect ancorate în banalul societății britanice contemporane și, prin extensie, în cea europene, dar evoluția acestora va depăși cu mult granițele previzibilului și va adânci zgomotos fisurile pe care oamenii le maschează cu atenție și sofisticare în poleiala propriilor aparențe. Secretele, animozitățile și tensiunile reprimate vor țâșni ca dopul din sticla de șampanie și vor face țăndări armonia întreținută cu tenacitate zi după zi.

Spectacolul e asezonat cu un umor nebunesc și dezlănțuit, în timp ce intervențiile abrupte ale chelnerului și prezența celorlalți clienți și angajați ai restaurantului va completa atmosfera caustică, în care noțiunile clasice de atașament, fidelitate, iubire și prietenie reprezintă adevăratul meniu. Unul care provoacă reacții alergice severe și pune în pericol integritatea umană a celor care le consumă.

Neliniște de Ivan Vîrîpaev

Dramaturg complex și implicat în adâncimile sociale și psihologice ale omului contemporan, Ivan Vîrîpaev propune o poveste foarte actuală, în care vom regăsi ecourile știrilor de ultimă oră, dar și pe cele ale unor evenimente istorice mai îndepărtate, pe care trecerea timpului nu a reușit decât să le acutizeze.

Tânărul jurnalist polonez Krzysztof Zieliński reușește să obțină un interviu din partea celebrei scriitoare americane Ula Richter, născută la rândul ei în Polonia. Celebră nu numai pentru literatura sa, cât și pentru caracterul tranșant, rezervat și incomod, Ula Richter acordă rareori interviuri și acest lucru le transformă în adevărate evenimente. În momentul în care cariera ei e marcată de controverse și intră în declin, o mostră de onestitate ar putea să o reabiliteze în ochii cititorilor și a unei lumi din ce în ce mai polarizate și mai refractare la nuanțe, dispuse să anihileze înainte să cerceteze. Krzysztof Zieliński, deși tensionat, are o presimțire că interviul va fi unul special, dar direcția pe care o va lua îi va depăși cele mai sălbatice așteptări.

Pendulând abil între fantezie și realitate până când cele două se suprapun, piesa lui Vîrîpaev reușește să hipnotizeze publicul așa cum Ula Richter îl manipulează pe intervievator. Schimbările bruște de rol și de planuri repun în discuție veridicitatea a ceea ce numim în mod obișnuit adevăr și chestionează realitatea ale cărei contururi le percepem a fi deseori clare, în timp ce acestea creionează iluzii pe care le substituie la nesfârșit.

Textul e incitant și provocator, poetic și deconcertant, dar dincolo de caracterul neliniștitor pe care îl evocă titlul găsim prefigurată speranța că, la un moment dat, totul va căpăta un sens și contradicțiile vor dispărea ca înseși viețile noastre.

Patrioții de Peter Morgan

„Acest miracol nu se va petrece peste noapte. Şi nici nu va avea un parcurs liniar, în special în virtutea faptului că majoritatea nu-şi doreşte acest miracol şi nici nu ştie despre ce e vorba. Ceea ce oamenii înţeleg este că Rusia are nevoie de o mână de fier. Asta pot accepta. Face parte din istoria lor, le-a intrat în oase. O Federaţie care se întinde pe unsprezece fusuri orare, cu cincizeci de naţionalităţi şi cu o sută cincizeci de milioane de locuitori, se va schimba încet.“ Roman Abramovici în Patrioții

Realitatea invadează scena în piesa Patrioții și devenim astfel martorii istoriei care se derulează cu expresivitate și acuitate, la zi, în fața ochilor noștri. Personaje controversate precum Boris Berezovski, Roman Abramovici și Alexander Litvinenko, culminând cu Vladimir Putin, reconstituie istoria Federației Ruse în deceniile care au urmat destrămării Uniunii Sovietice și evidențiază, ca o anchetă jurnalistică elaborată, cu maximum de suspans și de rigoare, climatul tulbure a societății ruse, mașinațiunile politice, ascensiunea și decăderea primilor oligarhi și compune un portret complex al lui Vladimir Putin, omul politic care a destabilizat cel mai mult politica mondială în istoria noastră recentă.
Alert, incisiv și plin de replici memorabile, Patrioții sapă la însăși temelia noțiunii de patriotism, în numele căreia s-au comis nenumărate atrocități și care alimentează în continuare, prin deturnare de sens, elanul dictatorial al unor minți care se consideră dincolo de bine și de rău.

Abonamentele cu preț redus pentru stagiunea 2023/2024 pot fi achiziționate online de pe www.teatrunational.biletmaster.ro în perioada și personal, de la Casieria Teatrului Național Târgu-Mureș, până la data de 15 septembrie.

Vă invităm să ne urmăriți, la fel ca și până acum, pe pagina web www.teatrunational.ro și, pe social media, pe paginile de Facebook și Instagram.

Cea mai recentă producţie a Companiei „Liviu Rebreanu“, comedia „Totul e relativ“ de Alan Ayckbourn, în regia lui Claudiu Goga, a cucerit prin râs scena orădeană în data de 2 septembrie.

Spectacolul, care îi are în distribuţie pe Dan Rădulescu, Elena Purea, Alexandru-Andrei Chiran şi Loredana Dascălu, a avut loc la Teatrul „Regina Maria“ din Oradea, urmând să se joace la sediu, la Sala Mare a Teatrului Naţional Târgu-Mureş, în data de 24 septembrie, de la ora 19.00.

O poezie în imagini despre trecerea timpului și felurile în care personaje de vârste diferite gestionează condiția de ființe efemere care simt, visează, suferă și iubesc, în strânsă legătură cu natura, „Ierbar“ de Simona Popescu şi Radu Afrim, în regia lui Radu Afrim, va participa la Reuniunea Teatrelor Naţionale Româneşti de la Chişinău în 20 septembrie.

Spectacolul distins cu Premiul UNITER 2023 pentru Cel mai bun text dramatic montat în premieră absolută se va juca pe scena Teatrului Naţional „Mihai Eminescu“ din Chişinău, organizatorul evenimentului anual la care Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania „Liviu Rebreanu“ este o prezenţă constantă de mulţi ani.
„Ierbar“ se va juca la sediu miercuri, 13 septembrie, de la ora 19.00, la Sala Mare.

Suntem mândri de și bucuroși pentru colega noastră SAȘA PÂNZARU, distinsă sâmbătă, 2 septembrie, pe scena Casei de Cultură a Studenților din Alba Iulia, cu Premiul pentru Cea mai bună actriță la cea de-a 26-a ediție a Galei Tânărului Actor HOP!

Saşa a fost selecţionată atât la proba Individual, unde a interpretat textul propriu „Jurnalul unei tinere (actriţe)“, cât şi la proba de grup, unde a prezentat creaţia colectivă „Celălalt“ împreună cu Denissa Rogoz.

Mult succes în continuare, Sașa şi Denissa!

Puteţi citi un interviu cu Saşa Pânzaru, realizat de Oana Balaci pentru portalul LiterNet.

(foto credit: Andrei Gindac)